"Un an...daor un an de cand suntem impreuna, avandu-ne unul pe celalalt si in ciuda faptului ca suntem diferiti prin modul si stilul nostru, am ramas impreuna.Uite-l cum doarme! Ca un bebelus care abia a adormit, dupa ce a mancat un biberon cu lapte.E asa de dulce si incatator incat nu ma pot abtine sa nu-l sarut.II simt pielea catifelata si placut mirositoare, ca de bebelus.Nu ma pot abtine, fiindca oricat as incerca, el ascunde un secret mare.Ascunde inima mea si nu vrea sa mi-o dea inapoti.Ce hot de inimi."
Yuki se apropie de el, il mangaie doios, apoi pleca in scopul de a-l lasa sa doarma in continuare.In fond, era duminica asa ca K nu il chema nici pe el nici pe Fujisaki sau Hiro la repetitii. Se dadu jos din pat, plecand spre dus si lasandu-l singur pe rozaliu in camera intunecoasa.Yui se indrepta spre incaperea, unde avea sa-si dezmierde trupul.Intra in cabina, se dezbraca apoi dadu drumu la apa fierbinte.Muschii lui se incordau atunci cand apa ii parcurgea trupul, iar parul lui se lipea de frunte.Ochii lui era inchisi si parca se bucurau si ei de minunatul rasfat.Picaturile mari de apa ajungea pe suprafata rece, racindu-se.Lua balsamul apoi incepu sa faca spuma, pe care o intinse pe abdomenul lui bine lucrat. In camera intunecoasa, rozaliul incepu sa se dezmeticeasca incet, apoi vazand cat este ceasul se sperie fiindca stia ca are repetitiile de la ora sapte dimineata, iar ceasul indica ora noua jumatate.Dar isi aminti ca este duminica.Se indrepta in cautatea iubitului sau.Trecand prin fata baii, il vazu pe Yuki cum se rasfata printre picaturile mari de apa.Nu putea sa-i vada clar trupul, dar se vedea destul de bine ceea ce facea, fiindca era o sticla prin care nu puteai vede clar. Se uita lacom la panorama care i se desfasura in fata lui.Il ispitea ceva, dar daca mai privea mult pe acel "demon deghizat in inger" va avea de "suferit"....
Se indrepta rapid spre bucatarie, desi ar fi vrut sa mai priveasca, vrand sa-si pregateasca ceva de mancare.Lua cutitul, in pofida faptului ca habar nu avea sa prepare ceva de mancare, vru sa taie painea dar se rani el.Desi, in ciuda faptului ca "parea" ca era o rana "minuscula" sangele continua sa se verse.Lichidul rosiatic al rozaliului curgea pe suprafata rece a gresiei albe. Nu vroia sa dea dovada de ignoranta asa ca lua o carpa murdara si incepu sa curete pe jos, in timp ce isi tinea mana bandajata cu tricoul roz de pe el.Dupa ce sterse totul, isi lua materialele si se indrepta spre debara.Era un loc frumos amenajat, intr-un spatiu mic dar in acelasi timp incapator.Era locul unde Shuichi isi tine a jucariile.Intra acolo incercand sa-si opreasca sangerarea.Dar nu numai asta era! Mai era si durerea care persista ca o plaga. Daca astea erau rezolvate, Yuki nu avea de unde sa stie ca se ranise, fiindca oricum el statea mai mult baricadat in birou scriind la romanele lui.Dar un lucru uita Shuichi.Curatase tot sangele de pe gresia din bucatarie, dar nu si de pe lama cutitului.Lacrimile de durere incepura sa-si faca aparitia in timp ce durerea ii provoca gemete.Se simtea din ce in ce mai rau, din cauza faptului ca pierduse mult prea mult sange, asa ca ce era de facut decat sa-i spune blondului.
O rana urata se arata, iar cu mana insangerata, rozaliul pasi spre dormitor.Acolo, Yuki se aranja pentru a pleca la o discutie cu editorul pentru noul roman.Cand il vazu pe rozaliu in starea aia un moment parca vru sa sparga oglinda.Un sentiment de rau puse stapanire pe el, iar ochii lui erau atintiti spre mana lui Shu. -Shuichi...ce ai patit! -Nu a fost cu intentie, am vrut sa tai o paine! -Dar tu nu te pricepi deloc! -Imi pare rau de tot! Lacrimile rozaliului izvorau neincetat in timp ce cu greu cadea in bratele blondului.Ochii i se incidea, in timp ce Yuki il prindea incet.Se parea ca trebuie dus la spital imediat fiindca rana era destul de grava. Lua rapid mobilul formand numarul salvarei care nu intarzia sa apara fiindca era vorba doar de faimosul Yuki Eiri iar el nu trebuia niciodata refuzat.De aceea medicii constatara cu stupoare ca rozaliul lesinase de la rana... -Stati un pic, sunt derutat adica Shuichi ce dracu are? tipatul blondului se auzi tocmai din capatul holului.Medici si asistentele il priveau uimiti in timp ce Yuki incerca sa gaseasca o explicatie rezonabila pentru ceea ce se intamplase. -Domnule Eiri, Shuichi Shindo a avut un soc, de aceea a lesinat.Nu este nimic grav.Iar el ar trebui sa urmeze un regim strict.
In camera unde cantaretul era cufundat intr-un somn adanc.Langa el, Yuki ii aseza perna stand si il privea cum doarme.Isi dorea sa nu-l lase singur....
Shuichi era intins pe suprafata moale a patului, in timp ce Yuki il tinea de mana pe rozaliu.Langa cei doi, doua asistente se fastaceau pe langa patul rozaliului, cu scopul de a-l ajuta sa il desfaca de bandajele deja murdare.Lui Shu ii provoca o usturime destul de urata, astfel scancea din dintii. <Si dupa atata timp de stat impreuna, eu am ramas nefolositor si degeaba ma stradui sa-i fac pe plac lui Yuki, daca el se refugiaza in romanele lui, astfel deloc nu se uita atunci cand intr-adevar am probleme.> Parea sa gandeasca rozaliul in timp ce Yuki il privea suspect. Dupa ce asistentele isi facura treaba, cei doi ramasera singuri la ordinul blondului: -Spune-mi cinstit: Ma iubesti? intreba rozaliul in timp ce sppranceana ridicata de blond il deranja pe cantaret. -De ce spui asta? pe un ton dur -ca intodeauna-Yuki raspunse. -Spun asta fiindca tu niciodata nu esti.... -Acolo pentru tine! intrerupse ferm blondul -facu o pauza- si ma rog stii de ce eu niciodata nu sunt acolo pentru tine? -Fiindca todeauna te cufunzi in romanele tale si uiti de mine! Rozaliul il privea dur, in timp ce Yuki era adancit intr-o continua tacere. Vorbeste! tipa in cele din urma rozaliul. -Taci! ii intoarse vorba blondul. -De ce..nu tii macar un pic la mine? -Tin nenorocitule dar nu intelegi ca eu nu pot...pur si simplu nu pot!
Lacrimile izvorau din ochii rozaliului in timp ce Yuki incerca sa-si ceara scuze, cantaretul se forta sa plece.Cazu pe suprafata rece a gresiei proaspat curatate -blondul vru sa-l ajute- se smuci din bratele lui, plecand din incapere, lasandu-l pe scriitor singur intre cei patru pereti neutri din punc de vedere al culorilor. -Shuichi... Pleca si de langa Thoma, care de abia aparuse si de langa Mika.Roscata vru sa mearga dupa el, dar blondul o opri.Se stia ca daca rozaliul era suparat sau trist era de preferat sa stea singur. Kiro incerca sa-l opreasca dar fara sperante.Roscatul pleca spre Yuki, pentru a-l lua la intrebari in privinta pustiului, dar Fujisaki il opri, luandu-l cu el. Shuichi era extrem de suparat si parca lumea cea roz se prabusi odata cu el, astfel luandu-i toate sperantele si visurile odata cu ea.Nu isi inchipuia niciodata ca cineva ca Yuki reusi sa-l faca sa ''sangereze'' -la figurat vorbind- el niciodata nu se asteptase ca cineva sa-l faca sa sufere asa ingrozitor. Pleca spre parc, locul de meditat unde mereu acea atmosfera placuta si neincarcata de enrgii negative, il faceau sa reziste cu brio undei noi zile fericite. SE aseza pe o banca, unde langa aceasta o tufa impresionanta de trandafiri il facea sa nu reziste a rupe minunata floare.
<Ma intreb daca eu voi fi ca aceasta mirifica floare care isi deschide petalele la soare si mereu va fi inconjurata de ispite! Viata este o lunga mare de dezamagiri, dar poate fi si ol unga calatorie catre drama si suferinta.>
Mirosi floarea apoi incepu sa rupa din petalele frumos parfumate si incredibil de catifelate. <Ma iubeste, nu ma iubeste, ma iubeste, nu ma iubeste, ma...> Dar fu brusc itrerupt de un barbat care tocmai poposi pe banca rozaliului. Era imbracat destul de sumar pentru varsta lui.Purta o camasa rosie ca focul, descheiata la toti nasturii.Muschii ii era bine definiti, iar parul rosu ca trandafirul din mana lui Shuichi, ii era fluturat de vantul de afara. Ochii lui precum smaraldul spunea multe iar accentul lui de european ii dadea rozaliului senzatii stranii. -Salut! Ma pot aseza aici? - - Sigur! fara prea multe comentarii, rozaliul il pofti sa ia loc. -De unde esti? il intreba rozaliul. -Din Spania, sunt european si ma numesc Alfonso Guevara. -Incantat de cunostinta, eu sunt Shuichi Shido. -Incantat de asemenea.Frumos pe la voi prin Japonia, fiindca am auzit multe. -Intr-adevar, spre ca te vei acomoda cu felurile de mancare si cu acadelele -ultimul cuvant rosi- -Nu manac acadele.Doar sora mea Angela manaca asa ceva.Eu trebuie sa fiu perfect. -De ce? curios din fire, rozaliul intreba. -Sunt fotomodel, iar sora mea a venit cu mine. Shuichi aproba din cap, apoi incepu iar a discuta cu baiatul in varsta de 20 de ani.Era o companie placuta....
Forever with you-never alone
O noapte furtunoasa
Shuichi statea de ore, vorbind vrute si nevrute cu roscatul spaniol.Acesta i se parea ca rozaliul este cea mai placuta companie pe care ar fi avut-o, desi el stia ca este faimosul cantaret de la Bad Luck, astfel credea ca era un fitos cu nasul pe sus.Dar uite ca se inselase amarnic.Rozaliul il intreba cat este ceasul -intr-un moment de tacere- iar Alfonso se grabi sa-i raspunda. -Este ora 21.46 de minute. Rozaliul cand auzi una ca asta, il privi stupefiat apoi incepu sa alerge pe stradutele inguste ale orasului, lasand-ul pe roscat cu un semn de intrebare. Rozaliul trebuia sa mearga acasa, fiindca uitase sa-si ceara iertare blondului, in fond nu era vina lui pentru ceea ce patise.Grabit si ostenit de puteri, se impiedica de o piatra si cazu chiar la picioarele nimeni altuia decat... -Ryuchi Sakuma? -Na no da Shuichi.Am fost foalte ingrijolati pentlu tine! Cu un aer copilaresc, brunetul de nici mai mult nici mai putin de 35 de ani, il ridica binevoitor pe rozaliu de pe surafata rece, scotand din buzunar pe faimosul rozaliu Kumagoro. -Kuma te place Shuichiiii! Shu nu isi nu isi inchipuia cum o persoana asa bine definita ca Ryuchi sa aiba un comportament asa copilaresc si asa de imatur.Barbatul avea deja 35 de ani si se parea ca nu prea tine cont de asta. -Hmpt! Sakuma-san...eu.. -Ce sa intamplat Shuichi? Rozaliul il privi uimit.Odata in viata lui il auzise -in sfarsit- pe barbat ca este atat de serios si matur.Privirea lui, atat de matura si blanda pe cat atat de protectiva. Nu isi inchipuise ca Ryuchi poate fi asa...normal? -Stai linistit, sa ramana secretul nostru bine? Ryuchi scoase un zambet extrem de seducator, nelipsit de pe chipul sau. -Bine.Ryuchi, crezi ca Yuki ma va ierta pentru ca nu l-am ascultat? Barbatul il privea, in timp ce il apuca de talie. -Shuichi, eu cred ca mai bine ii ceri sfatul unei persoane de sex feminin, fiindca eu nu ma prea descur in relatiile astea. -Nici o problema! Zambetul strengar ii aparu pe chip in cele din urma -retragandu-se catre apartament- ii facu -in semn de salut- cu mana. Barbatul ramase singur, privindu-l parca nu vroia sa se desprinda de el, parca nu ii venea sa-l lase si nu vroia sa il lase sa se duca la Yuki.Dar ce era cu sentimentul ala bizar pe care brunetul il ascundea in suflet? Oare ce punea la cale cel mai viclean barbat din intreaga Japonie? Shuichi isi aminti si de Alfonso, care il uitase pe banca -privi amuzant in urma lui- apoi se indrepta spre vila romancierului.Ca de obicei, Yuki scria la laptop in timp ce in textul lui, imbina perfect cuvintele pentru o mai frumoasa prezentare.Stia ca daca editorului nu ii placea, trebuia sa o ia de la capat, iar asta nu ii prea convenea fiindca adevarul era ca lenea mai punea din cand in cand stapanire pe el. Shu baga capul in incapere -ca intodeauna- afisand un biet zambet inocent.Yuki il privea cu coada ochiului, analizandu-l amanuntit.Inainte era trist si abatut, de ce acum se schimbase acest comportament? -De ce ai venit? pe un ton aspru i se adresa. -Aaa..Yuki, am venit sa..im cer iertasre, stiu ca nu e vina ta, dar eram si suparat fiindca...tu..cartile. Yuki se ridica de pe scaunul biroului, mergand catre el, iar cu miscari usaore ii apuca mana: -De un an intreg suntem impreuna si stii prea bine ca noi nu eram asa de rigizi unul cu altul.Cred ca si mie imi pare rau.Nu te gandi ca nu am inimia! -Cuvintele tale pot durea...dar sentimentul nu minte.Poate vorbele tale mint, dar ochii tai spun adevarul. -Cred ca ai dreptate..dar e unde ai invatat sa ma ctesti ca pe o carte? -Un an intreg..doar o luna mi-a trebuit sa te cunosc mai bine.Doar atat! Blondul il trase spre el, sarutandu-l pasional.Limbile lor se dezmierdau in timp ce amandoi simteau cum o vraja plina de mister, punea stapanire pe cei doi.Shu se dezmierda cu limba blondului, in timp ce acesta isi strecura mana pe sub bluza rozaliului.Cu cealalata mana, ii desfacea pantalonii, apoi usor il lua pe sus mergand spre dormitor.Patul la fel era nefacut iar hainele erau imprastiate.Se vedea ca nimeni nu avuse cheful necesar sa faca un pic de ordine printre lucruri. Dar asta era neimportant fiindca acum cei doi traiau parca intr-un paradis. Cu miscari usoare, blondul se desprinse de sarut, afisand -ca intodeauna- un zambet seducator.Il dezbraca de bluza -care mai mult ii incomoda de a trece mai departe- apoi il elibera si de restul hainelor incomode -din punctul de vedere a lui Yuki-. Ii saruta corpul, dezmierdandu-i usor cu saruturi pasionale.O dara de saliva se forma de-alungul abdomenului -sa nu mai spun ca placerea era de neanlocuit-. Blondul ii saruta lobul urechii, apoi il musca tandru, pentru a nu-i crea durere.Ochii rozaliului se inchise brusc, fiindca adevarul era ca ii placea enorm acele "tratamente" facute de iubitul lui.Yuki zambi provocator, atunci cand il vazu pe baiat cum se bucura de fiecare moment de pasiune.Cu miscari usoare, ii apuca mainile, tinandu-le in sus.Apoi incepu sa-l sarute prin zona subratului.Rozaliul incepu sa faca miscari bruste, caci il gadila destul de mult.Blondul se opri,altfel rozaliul putea izbugni in ras.Se urca de corpul firav al baiatului, patrunzandu-l.Shuichi parca era cazut intr-o stare de ebrietate, caci se coporta ca atare. Deodata luminile se stinsesera, iar ploaia incepu sa isi faca aparitia prin atmosfera.Norii fiorosi isi facura scurta prezentare, in timp ce rozaliul il imbratisa pe scriitor, pe motiv de teama.Din todeauna, rozaliului ii fusese frica si chiar si acum la varsta de 20 de ani, inca simtea acea teama patologica. Yuki nu stiuse de ce baiatului ii era frica, dar era ceva cu adevarat serios. -Ia-ma in brate te rog! Yuki incepu sa-l mangaie pe parul de culoarea florilor de cires, in timp ce tanarul inca mai tremura.In intuneric, nu putea vedea nimic asa ca prefera sa inchida ochii.Dupa ce ca le stricase noaptea pasionala, blondul era si ingrijorat de starea iubitului sau.Inca tremura si isi tinea ochii inchisi, in timp ce il imbratisa pe blond.Cu adevarat era ceva straniu in comportamentul lui.De ce oare se comporta asa? Trebuia sa afle numaidecat altfel cine stie ce se putea intamplat...
In lumina paparazzilor
Socul
Soarele stralucea intens pe cerul senin, iar fiecare cetatean al orasului Tokyo isi relua activitatea de zi cu zi.In casa scriitorului era asezata o liniste mormantala.La birou, Yuki scria pentru noul roman, iar Shuichi incerca sa nu mai provoace diverse accidente prin casa.Statea linistit in pat, citind o manga iar in mana dreapta tinea o ceasca de ceai fierbinte pregatita-ca intodeauna-de Yuki.Fiindca nu mancase nimic rozaliului i se facu foame.Se gandea ca blondul nu avea acum chef si nici timp pentru a-i pregati ceva de mancat fiind prea ocupat cu romanul.Aseza cana pe masuta si manga plecand spre biroul blondului pentru a-i spune ca va pleca la un restaurant pentru a-si potoli foamea. Isi vara capul pe usa si cu un zambet gingas spuse: -Yuki vreau sa merg la restaurant fiindca imi este foame daca vrei sa ma insotesti... -La revedere si pofta buna! I-o taie scurt si la obiect barbatul, apoi incepu iar sa tasteze la laptop.Intr-adevar Shu i se parea nedrept ca iubitul sau sa se poarte asa cu el.Parca il ranise ceva si niciodata nu cunoscuse atata raceala in glasul blondului.Dar ce era cu acel sentiment de durere? De ce simtea ca lumea lui era altfel. Se indrepta spre iesire, apoi lacrimile lui mici si calde incepura a se face vizibile pe fata lui alba ca spuma laptelui.De ce se simtea asa injosit si asa folosit? Nici el nu stia asta.Nici el nu stia cum sa explice sentimentele care le simtea pe moment.Pleca usor din fata vilei indreptandu-se spre parc.Ii pierise cu totul apetitul lui care il avea mereu, ii pierise orice urma de plictiseala.Acum avea un motiv intr-adevar rezonabil pentru a spune un "te urasc" lui Yuki.Dar nu o facea! Poate pentru ca era prea bun, poate pentru ca il iubea, poate pentru ca nu vroia sa fie urat de nimeni. Parcul...locul magic in care o dragoste inflorise la prima vedere.Atunci cand atmosfera devenise prea tensionata si cand parca lucrurile scapau de sub control, imediat dragostea le rezolva pe toate.Doar un sarut le rezolva pe toate.Poate o atingere suava si un pasional sarut.Dar acum era alta situatie de nedescri care parea a fi de nerezolvat.Se aseza pe bancuta din parc admirand peisajul parca desprins din basme.Vantul adia usor, imprastiind frunzele verzi care erau brutal smulse din arbori.Florile imprastiau si ele un miros placut, iar panorama iti crea o lume a viselor.Oamenii care trecea pe acolo il vedeau asa de abatut pe rozaliu dar el refuza vehement sa raspunda.Si-ar fi dorit ca cienva sa fie langa el, sa-l incurajeze sa mearga mai departe orice ar fi.Dar ce rost mai avea...
Nimeni nu ma ajuta, nimeni nu poate sa inteleaga de ce ma simt asa de rau, de ce nu ma pot ajuta singur.Fiindca adevarul este ca am 20 de ani si tot am ramas asa de copilaros, dar nu ma pot schimba
-Asa este viata Shuichi! In fata lui se inalta o silueta spectaculoasa.Shuichi privea silueta si nu isi putea imagina una ca asta.Parul era fluturat de vantul care adia lent.Corpul bine lucrat ii era expus la privirile flamande ale tuturor, iar zambetul seducator ii era dedicat in intregime lui Shu.Pantalonii de blug taiati in genunchi ii dadea un aer cam vulgar.Ochii negri il privea pe cantaret in timp ce se ridica de pe bancuta. -Ryuichi Sakuma? Esti tu? -Salut Shu-chan, da eu sunt.Cred ca am nevoie de un look nou, avand in vedere ca sunt in floarea varstei si dupa cum ai vazut sunt cel mai tare la ora actuala. -Este incredibil! Spuse rozaliul cu o urma de gelozie in glas in timp ce barbatul se tot apropia de el.Shu se dadu cativa pasi in spate in timp ce barbatul facea la fel.Il izbi de un arbore, iar buzele lor erau incredibil de apropiate.Ryu nu izbuti si ii captura buzele cantaretului intr-un sarut magic plin de pasiune.Limba lui Sakuma se juca prin cavitatea bucala a cantaretului.Acesta, insa, nu se opunea sarutului dat de brunet.Intre timp persoane de otice varsta care erau fani Bad Luck si Nitlle Graspers se dunau tot mai multi in preajma celor doi admirand spectacolul.Acest lucru ii atrase si pe paparazzi care nu conteneau sa faca fotografi cu momentul sarutului dintre cei doi, binenteles o faceau pe ascuns.Fiindca nu vroiau sa se afle identitatea celui care a facut fotografiile.Ryuichi ii caputase buzele in acel sarut iar acum nu mai vroia sa ii dea drumul.Cand momentul lua sfarsit fu atunci cand Shu se desprinse din sarut fugind din parc.Oamenii ramasera destul de dezamagiti dar barbtul era cel care nu vroia sa se desprinda din acea visare in care cazuse.
Nu imi vine sa cred..m..a..ma sarutat! Si mie..mie chiar mi-a placut.Oh Doamne ce tot gadesc.Trebuie sa ma duc si la Yuki fiindca am intarziat.
Cu tot acel stres, uitase sa si manace.Era destul de tarziu.Ceasul indica ora 17.30.Dar totusi ce sa se grabeasca?Putea inca sa reflecteze la acel sarut.Soarele incepea sa-si retraga sagetile de foc sub carapace iar luna isi facea prezenta.Stelele se ingramadeau pe cer, incercand sa prinda un loc cat de mic langa maiestuasa mama luna.Shu inca privea cerul, dandu-si seama ca era ora 20 spre 21.Chiar nu vroia sa isce o cearta cu Yuki dar isi dore, in acelasi timp, sa priveasca panorama pe care cerul i-o oferea.Isi freca mainile pentru a se incalzi mai bine iar apoi pleca spre vila.Oricum va avea de confruntat o pedeapsa din partea lui Yuki pentru ca a intarziat.Lui ii era destul de frica pentru actele baiatului.Ajunse in fata vilei, vazu ca lumina era aprinsa in dormitor. "Ciudat" Spuse el in gand in timp ce urca spre camera.Se stia ca Yuki, la ora aia, nu dormea.
-Yuki am venit! Dar nu mai scoase nici un sunet fiindca scriitorul i-o taiase scurt... -Poti sa-mi explici ce dracu' este porcaria asta? -De unde ai aia? Shuichi era incredibil de speriat si tremura din fiecare incheietura.In mana blondului se afla o poza, mai exact munca paparazzilor care fotografiase momentul in care Ryuichi il sarutase.Eiri era incredibil de furios iar aces aspect se putea bine observa dupa expresia fetei lui. -Poti sa-mi explici de ce te-a sarutat nemernicul ala? Jur ca daca il prind am sa-l distrug cu mana mea. -Te rog calmeaza-te! Lacrimile izvorau din ochii rozaliului in timp ce isi tinea mana la piept.Nu mai avea aer din cauza astmului de care suferea inca din adolescenta.Yuki se apropie rapid de el facandu-i respiratie gura la gura si ajutandu-l sa-si revina.Cazu jos, in timp ce blondinul incerca pe cat putea sa-l faca sa se calmeze.In mintea lui Shuichi multe amintiri ii parcurgea mintea...
Flashback
Pe un pat intins, cu asternuturi albe ca fulgul de nea, o femeie tanara cu buzele vinete si ploapele de aceias culoare, fara viata si fara puls statea fara suflare iar langa ea doi copii plangeau pierderea ei.Fata, mai mare ca rozaliu il mangaia pe acesta stergandu-i micile lacrimi.Baietelul de numai sapte ani ii mangaia parul mamei lui.Un par precum florile de cires parfumate pe timp de primavara.
End of Flashback
In acest timp, rozaliul se mai calmase si era tinut in brate de blond.Petru prima data tremura de ceea ce rozaliul putea pati.II era frica de consecinte.Totusi nu putea sa lase asa deodata totul balta.Trebuia sa afle de ce Ryuichi il sarutase pe baiat!....Pe baiatul lui.
Gravitatie Fic. – poza de Bloom, in Fan-fic · 16.9KB
